Ellie - Saturday Night Special

Poate ati vazut-o sau poate ati auzit vorbindu-se despre ea.
Ea este Ellie, a doua Cobra construita de Custom Cars Romania, care acum face furori pe strazile Bucurestiului.
Unii o urasc pentru ca e zgomotoasa, altii n-o iau in serios pentru ca…ei stiu de ce. Ellie este o replica a celebrei Shelby Cobra 427 din 1965, net superioara originalului din punct de vedere al caracteristicilor de manevrabilitate si al tinutei de drum. Va mai spun si ca in timp ce versiunile semi-competitie originale dezvoltau 425- 450 cp, a noastra are 595 cp la roata. Tot nu va impresionez? 0-100 km/h in 3.2 sec. Gata! V-am spart! He he. In interior, proprietarul, un investitor norvegian stabilit in Romania, se rasfata in piele de calitate si Alcantara. Toate facute de noi. O sa va intalniti cu ea, cu certitudine! O s-o auziti mult inainte s-o vedeti, pentru ca Ellie este cea mai extrovertita masina realizata de noi pana acum. Si bine ne-a iesit.

Mai multe pe poze pe http://www.customcars.ro/projects/view/id/15/Ellie_-_Saturday_Night_Special.html .

N.R. Nota de vulgaritate si brutalitate in exprimare a acestui articol se datoreaza asortarii lui cu caracterul masinii.

Help Car Tractari auto 24/7

Departe de mine gandul de a face reclama urmatorului personaj. Nici macar un editorial. Sa numim articolul asta “instiintare”. Noi am gasit un colaborator bun. Va spunem si voua.
In bransa asta in care suntem noi, e mare nevoie de un om care sa se ocupe cu transportul masinilor de colo colo, pana cand acestea din urma se pot misca cu propriile puteri.
E greu sa gasesti un om de incredere care caruia sa-i spui o singura data ce are de facut, care sa nu puna o mie de intrebari, care sa nu se suie in masini si sa le chinuie, care sa fie langa tine oricand il suni. Zic “langa tine” pentru ca uiti ca este un antreprenor, e ca un prieten.

Firma pe care Marian Ivan a pus-o pe roate se numeste Help Car si este de astazi partenerul official Custom Cars International Romania.
Help Car ofera servicii de tractare si transport intern si international, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana pentru autovehicule de pana la 5 tone.
Contactati Help Car la 0755 505 055.

Tehno Classica Essen 2009 Partea II

Pe langa Merc-uri si alte surate din Germania, am avut placerea sa vad la loc de cinste un minunat Bugatti type 35.
In subsolul centrului expozitional a fost amenajata sectiunea de vise americane, de la Chevy Bel Air, Blues Brothers pana in sfera “bombonicioaselor” hot rod-uri. Nu poti anticipa corect gabaritul unui “candy car’ pana nu il intalnesti fata in fata.
Tehno Classica este insa si un loc de intalnire pentru furnizorii de scule si meseriasii pe cale de disparitie din lumea auto. Am vazut cum un batranel simpatic a batut o foaie de tabla la nicovala pand cand s-a conturat forma unui far asemanator cu cel al Bugatti-ului de mai sus. Cateva ore mai tarziu, forma era definita, nevalurita si gata de cromat. E greu sa nu ridici din sprancene cand esti martor al unei “fauriri” veritabile.

Recomand cu caldura oricui are ocazia sa viziteze macar o data in viata salonul Tehno Classica. E unul dintre acele lucruri care trebuie incercate.

Tehno Classica Essen 2009 partea I

Am cautat pe 'net inainte de a pleca poze, articole, orice puteam gasi ca sa imi pregatesc mintea pentru “mersul la Essen ”.
Am ajuns la Essen, am platit biletul ( n-am sa intru in vesnica polemica “ de ce ei sunt mai organizati ca noi?” pentru ca istoria ne raspunde cu fiecare ocazie) si am intrat prin intrarea de vest.

Am ramas mut cand am gasit adevaratele “sageti de argint” ale perioadei interbelice (W 125, W 154, W 165) uitandu-se la mine cu fetele inerte si atat de sobre. Monumente de tehnologie, cuceritoare de atatea titluri , astazi se odihnesc mai lustruite ca niciodata sub ochii mei. Poate copil in sinea mea, am lasat eleganta deoparte si cu un gest balcanic, am intins mana peste banda din jurul lor si le-am atins cu un deget. Pe toate! Sac!
Am simtit o privire rece care ma fixa din spate. Apartinea unui Mercedes 500 K Roadster, masina pe care nu cred ca are sens sa incerc sa o descriu. In orice caz, sentimentul pe care il ai cand vezi o astfel de sculptura este de nedescris. L-am atins si pe el cu un deget.

Nu pot sa exprim entuziasmul cu care ochii ti se plimba din stanga in dreapta cand vezi toate masinile clasice din surprizele de la guma "Turbo" si din reviste la cativa cm in “fata fetei”, cum imi place sa spun.

Interior Custom

Ne chinuim de ceva vreme si uite ca reusiram.
In sfarsit putem oferi un serviciu de tapiterie auto asa cum il vedem noi. Am cautat ceva si pe cineva cu care sa putem redefini aerul retro in interior. Si pentru ca orice lucru bun are o temelie sanatoasa, inainte de a incepe orice lucrare la designul interior al masinii, noi vom reconditiona si repara structura scaunului, arcurile si prinderile. Pielea cu care lucram? In mare parte orice de la Connoly, Nappa, Daytona, alcantara si piele ecologica. In curand vom oferi doritorilor si o gama completa de produse pentru intretinerea si curatarea tapiteriei auto.

Pentru mai multe poze accesati linkul urmator: http://www.customcars.ro/projects/view/id/11/1955_Chevrolet_Bel-Air.html

pe scurt... de ce asa si nu asa?

Si totusi...de ce retro? Ce ne fascineaza pe noi cand vedem o masina veche?
De ce "cu caracter"?

Pentru ca atunci cand te intalesti prima oara cu o masina retro, mai ales dupa ce ai cunoscut-o doar in fotografii, te uimeste. Te uimeste marimea ei, oricat de pregatit ai fi sa gasesti ceva mare. Te uimesc solutiile tehnice din acele vremuri, pe care tu le credeai mult mai recente. Mai sunt detalii tehnice nu chiar atat de nesemnificative. Dar mai ales pentru forme. Da, in ziua in care atingi masina de peste 30 de ani, viata ti se schimba (presupunand ca esti pasionat).

Desenul de atunci, formele continuue, sunt fara pereche. Viitorul era mai indepartat atunci. Poate acesta este si motivul pentru care designul era atat de studiat. Foarte rar se crea "comercial". Formele erau clare, clasele erau clare. Nu existau cross-over-uri si coupe-uri cu 4 usi. Iar daca propuneai asa ceva radeau si copiii de gradinita. De ce oare, odata cu trecerea timpului avem parte de mai multe progenituri, rezultate ale dorintei mintilor avide de comercial de a mai crea inca o nisa ? Sau tocmai am raspuns? Cred ca da.

Mi-e greu sa nu iubesc o masina veche, mi-e greu sa nu mangai in lungime o masina veche care-ti sopteste atatea povesti, care-ti dezvaluie atata istorie.
Am ceva de spus si pentru fanii masinilor noi, Stiti voi, alea eficiente, inteligente, care se parcheaza singure si care iti sunt si prietene. Micile imperfectiuni, micile chitibushe care apar la un oldtimer, sunt doar accente care te leaga mai mult de "fierul ala". Perfectiunea este plictisitoare. Altfel de ce schimbam mai mult masinile astazi decat acum 35 de ani? Nu e din cauza devalorizarii, nici a ofertelor noi, ci din lipsa unei legaturi, fie ea si light-afectiva. Nu ne mai leaga nimic, nu mai traim nimic cu ea. Ne plictiseste. Mult. Si probabil asta este si fundamentul politicii de consum din industria auto...

427 Shelby Cobra...asa...mai dificila

Da este o replica. Adica nu este un original. O copie. Si inca una buna. Nu m-as cufunda in detalii da' tre' sa-ti spun ca la putere si cuplu sunt identice.

Eram cu Cristi si era toamna...a inceput ca o joaca. Dupa o saptamana caroseria era in atelier si ma uitam la ea in doua feluri. "Felu' intai" era naiv si arogant. Ma asteptam sa fie usor. Imi ziceam hmm trei luni, hai patru. "Felu' doi" era uimit ca un copil care nu-si crede ochilor. Era a doua oara in viata cand vedeam o Cobra si in ciuda faptului ca este una dintre cele mai simple masini din Lume, era complicata. Era o contradictie perpetua, insa statica. Era un depozit plin ochi de piese putine, pe care le stiam, nestiind unde vin fiecare. Era o masina puternica-fragila pe care o stiam necunoscand-o.
A durat 7 luni s-o construim. Eram trei. Aveam seara doua idei si a doua zi 5 idei noi ca pana la pranz sa mai creasca inca trei. De cele mai multe ori insa, in masina nu incapea decat una bucata idee.

A iesit bine. Chiar foarte bine. Nu, nu sunt multumit. Cred ca am lamurit asta. Mama spune ca o sa fiu toata viata nefericit. Nu nefericit, doar nemultumit. A nu se confunda. :-)

Vopseaua a iesit o mica opera de arta. Responsabili: Razvan si Vasile. Prietenii stiu de ce...

Stiu ca nu mai poti. Doare? Te chinuie intrebarea aia? Ahhaaa cat mai rezisti? Hai fie...iti raspund. Nu "i-am dat" deloc tare. Mi-e frica. Cand se deschide a doua camera a carburatorului ma sperii.
Si pana la urma nici n-ai nevoie sa mergi repede. Un prieten bun, care e lup de mare, observa cum Cobra iti ofera senzatii intense la 60 de km/h. Nu e cunoscator, insa e un iubitor . Si asta conteaza.

Nu mai intelegi nimic, nu? Atunci am ajuns unde am vrut. In umila mea parere aroganta, masina asta a fost inteleasa doar de un om: tatal ei. Asa e ea... mai dificila.